Am intrat în val, era liniște și când a venit un val, valul ăla de după furtună… m-a dat, am ținut ramele ca să nu mă răstoarne barca și rama m-a aruncat peste bord. Într-o fracțiune de secundă, eram în mare. Am dat înspre barcă, m-a luat colegul, mai erau și valuri, și puțin speriat, normal. Era să-mi vină chila în cap. Bine că am ținut mâinile așa. A venit, m-a ridicat. Asta e. Am stors hainele și acasă. Bine că a pornit motorul dacă nu pornea motorul…
Dar aia a fost: teribilismul. Și, vorba aia, banul. Fuga după bani.