Tudor Hubati, consilier local în Consiliul local Sulina, fost ofițer în Poliția de frontieră.
Este o poveste legată de ambițiile Biroului 2 și Biroului 1 de a obține valută. Foamea de valută din anii 80, eu am trăit respectiva poveste, e o poveste adevărată. Și atunci, din foamea de valută, din câte am înțeles Securitatea a aranjat prin Ministerul de Externe să primească deșeuri chimice și să stocheze pe teritoriul României deșeuri chimice. La Sulina exista Portul Liber Sulina, o zonă delimitată în interiorul orașului Sulina, unde se puteau face operări de mărfuri fără taxe vamale. Deci respectivele mărfuri nu intrau din punct de vedere vamal pe teritoriul României. Și atunci au venit niște bidoane, niște butoaie de fapt, din tablă, cred că de 100 de litri și de 200 de litri pe un vapor, au fost descărcate în portul Sulina și introduse în niște magazii de marfă undeva pe malul stâng al Dunării, într-o zonă ce ținea de portul liber. O perioadă de câțiva ani au stat acolo liniștit și cum era tradiția în epoca ceaușistă, oamenii au început să fure din respectivele bidoane. În interior erau niște substanțe cu aspect de vopsea, de culoare galbenă și maro, roșcat-maro, cred că asta erau cele 2 culori și cum era o criză foarte mare de orice materie primă, așa a fost mană cerească. Inclusiv clădiri publice au fost vopsite cu acele vopseluri. După un timp am înțeles că în presa din vest a sifonat informația că Guvernul României ascunde deșeuri toxice, deșeuri chimice. A izbucnit un scandal internațional, drept pentru care Biroul 1 și Biroul 2 s-au dezis imediat de povestea asta. S-au căutat țapi ispășitori. Știu că pe vremea aia mi se pare că directorul general și directorul adjunct au făcut un pic de pușcărie, și contabilul de pe la Portul Liber au făcut un pic de pușcărie pentru că au coalizat cu adversarul politic din vest și cu chestii de genul ăsta. A venit un vapor fără nume. Deci asta țin minte pentru că pe vremea aia nici nu prea aveai prea mult distracție în Sulina. Asta eram aici, la capătul lumii. Orice zvon și orice noutate era imediat disipată între noi și toți am fost să vedem vaporul fără nume. Era o chestie absolut absolut nouă și absolut ciudată. Și toți trebuia să vedem noutatea asta. Îl țin minte și acum. Avea bordajul gri și unde ar fi trebuit să fie numele era vopsit cu mai gri, un pic mai gri. A încărcat respectivele butoaie la bord și dus a fost.
