Florin Tomazatos, pilot nave maritime, Sulina
Aș spune în primul rând problema oamenilor de aici care nu prea au mijloace de trai. Din punct de vedere social e destul de trist aici. Că-i frumos, că avem răsărit de soare, că pescuim, că nu știu ce… Da, nu e numai asta, că avem mare, Dunăre și plajă și toate frumusețile astea. Sunt frumoase, dar sezonul e scurt. Și lumea este îngrijorată pentru ziua de mâine. Sezonul ține 3 luni maxim și alternativele sunt foarte, foarte reduse aici. Câțiva marinari, câțiva care lucrează în turism, restaurante, pensiuni, mini-hoteluri, pescari și cam asta e. Pescari, care ce pește să mai prindă? Presiunea-i mare pe apă, pe pește.
Cred că cea mai mare dorința ar fi să am copii aproape. Dar, tare îmi e că niciun peștișor auriu nu reușește chestia asta. Pentru că știe toată lumea: copiii noștri au cam fost goniți din țară, știi cum e. Nu prea au condiții de afirmare, nu prea au, nu sunt plătiți. Ba chiar uneori te gândești că nu-s bineveniți. Zona asta a fost depopulată mult. Ți-am zis nu-s locuri de muncă în primul rând. Normal că… deci suntem de doua ori apăsați: de țară și de locul ăsta. Copiii n-au, nu prea au viitor aici din punct de vedere profesional.
Turism. Un turism făcut cu cap ar fi bun. Adică să chemi oamenii la plimbări decente, nu cu sute de cai putere, la un pescuit de plăcere. Cam astea sunt. Eu zic că pescuitul și faptul că avem plaja asta minunată sunt doua atuuri pe care nu ni le ia nimeni și trebuie valorificate mult mai bine.
