Tincuța Ciobanu, localnică, Letea
Apă nouă ne trebuie, potabilă, aici n-avem apă. Vedeți cum ne rugăm de unu’, de altu’. Plătim, dăm câte 10-15 lei de un bidon de apă să ne aducă. N-avem apă, asta e. N-avem apă în sat. Lumea a vrut. Țevi s-au pus până la jumătate de drum, de la jumătate încoace nu s-a mai pus. S-au dus, s-au evaporat.
De la fântână, tocmai de lângă pădure. Este o fântână acolo bună și mai este aicea la două fete, cum se spune la Belcheni, tot apă bună este. Ori de acolo, ori tocmai de acolo, de la pădure. Și- nisip. Cu calu, cu căruța, cu mașina nu știu dacă pot să intri, că e nisip acolo mare. Da-mi aduce cu șareta câte 2-3 bidoane. Am câte o săptămână, două. Iar dau un 30-40 de lei, iar-mi aduce 2-3 bidoane. N-am ce să fac, că n-am unde. Din fântână nu pot să beau, că-e sălcie, e sărată. La canal nu pot să beau, că e baltă. Bine, că de spălat mai aducem de acolo, de spălat, când e dat la o vită. De spălat un vas merge de la baltă. Dar, ca să bei nu merge, nu poți că miroase a bahnă. Și acuma e tulbure, e foarte tulbure și nici rufele nu pot să le speli, că se fac rufele negre, mai ales albele. Ce fac? Le bag în nămol?
